Un tânăr antreprenor din Timișoara a atins culmile succesului și recunoașterea internațională prin produsul său unic, uRADMonitor. Premiat la nivel național și internațional pentru invenția sa, Radu vine azi și ne împărtășește din experiența sa de până acum.
Cine este Radu Motișan?
Sunt născut în ’82 și am început devreme cu calculatoarele, de la 8 ani, la clubul elevilor din oraș, pe celebrul HC-85. Când am împlinit 10 ani, părinții mi-au făcut o mare bucurie și am avut propriul meu CIP03 . Asta mi-a accelerat enorm ritmul de învățare. Aveam caiete întregi de cod BASIC, salvarea pe casetă nu funcționa prea bine. Am vrut să public și o carte, începusem un manuscris. Pe atunci lucrurile interesante se învățau din cărți. Am continuat cu informatica la Colegiul Mihai Eminescu din Satu Mare, unde am fost olimpic. În același timp pasiunile mele mă duceau înspre chimie, fizică și electronică. Universitatea am făcut-o în Timișoara, tot pe direcția informaticii și am terminat cu un master în informatică de la Universitatea de Vest. Sunt căsătorit, am două fetițe minunate, și locuiesc în Timișoara.
Cum au fost începuturile tale ca antreprenor și ce te-a determinat să îți începi propriul business?
Iubesc libertatea și încerc să folosesc la maxim puținul timp pe care îl avem. Nu aș putea să stau într-un cubicul zi de zi unde să mă învârt ca o rotiță în sistem și să execut niște sarcini. Am simțit nevoia să dau frâu liber creativității și ideilor proprii. Și asta puteam să fac doar pe cont propriu. Am început cu software pentru dispozitive mobile în 2006, înainte să existe iPhone sau Android și am continuat o vreme pe această direcție. Dar simțeam că nu e destul. Iar când a venit momentul, am profitat de ocazia de a îmbina toate pasiunile mele de până atunci, pentru aplicații dincolo de ecran, aplicații în lumea reală, o zonă unde știam că potențialul este mult mai mare.
Ce este uRADMonitor? Cum a luat ființă?
În 2012 am construit un aparat cu senzori, care raporta datele măsurate prin Internet, direct, fără să folosească un calculator, cum se făcea în mod tradițional. Practic un microcontroller reușea să “vorbească” limba protocoalelor de comunicație, TCP/IP, DNS, DHCP,s.a., și să comunice în timp real printr-un cablu de rețea cu un server. Era ceea ce acum se numește “IOT”, dar în 2012 prea puțină lume se gândea la asta. Eu am văzut un mare potențial în aceste sisteme, mă impresiona capacitatea lor de a funcționa într-o rețea folosind componente și module de cost redus. Acest prim aparat s-a numit “uRADMonitor”, pentru că măsura în mod automat fondul de radiații gama și centraliza datele pe un server.
Dă-ne câteva detalii despre începuturile uRADMonitor. Cum ai ales nișa? Ai fost singur sau ai avut parteneri?
Primul aparat l-am construit în regim de amator. Nișa m-a ales pe mine, pentru că eu am ajuns aici urmându-mi pasiunile pentru informatică, fizică și electronică care acum se întâlneau. Faptul că am fost fluent în aceste domenii mi-a și permis abordarea acestei construcții pentru că a necesitat ca mai multe componente foarte diferite să funcționeze împreună. Parteneri nu am avut, am început singur. Dar am găsit un suport extraordinar pe forumuri tehnice. Am primit sugestii pe care le-am implementat cât mai curând. Acești oameni mi-au arătat că ar fi interesant să existe mai multe astfel de aparate, să formeze o rețea care să monitorizeze în permanentă fondul de radiații gama. Să nu uităm, eram la puțin timp după accidentul Fukushima, când devenise clar că accesul la informație nu este întotdeauna garantat. Am modificat aparatul încât să poată fi pus în producție. Am realizat 10, apoi 100, și lucrurile au mers înainte. Comunitatea tehnică care m-a susținut a crescut, și acești oameni au fost și primii utilizatori = clienți (Early adopters).
Care este situația actuală a proiectului și ce planuri aveți pentru viitor?
Proiectul a crescut. Am lărgit piața mergând pe sisteme care măsoară calitatea aerului. Poluarea ucide milioane de oameni anual, numai în România statisticile indică 24000 de decese datorate expunerii la pulberi fine rezultate din trafic și construcții, că industrie nu prea mai avem. În prezent proiectul este unul extrem de complex, cu 6 produse hardware de concepție proprie, puse în producție în China pentru eficientizarea costurilor, certificări CE, dar și două certificări de acuratețe de la două laboratoare certificate. Adică datele măsurate sunt de o foarte bună calitate și pot fi folosite în scop legal dar și științific. Am răspândit peste 1000 de aparate în peste 40 de țări, și volumul de date generat este enorm, în fiecare zi se înregistrează 1.5milioane de măsurători noi în baza de date.
uRADMonitor rămâne primul produs al startup-ului “Magnasci” pe care l-am fondat în 2015. Vor urma 4 produse complet diferite și de complexitate mult mai mare pe măsură ce firma acumulează capital. În continuare sunt singurul om din spatele acestui efort și am reușit să ating un echilibru delegand sarcinile repetitive și consumatoare de timp către fabrici din Asia.
Acum, povestea voastră este un succes. Cum a fost calea pe care ați străbătut-o până în acest moment. Ce challenge-uri ați avut în crearea acestui produs?
Uitându-mă la nișa în care am reușit să fac primele vânzări, nu pot decât să concluzionez că orice e posibil atâta timp cât există o motivație reală în spatele efortului. Dar a contat și abordarea, acest proiect a țintit spre o piață globală de la început și a promis ceva nou: o rețea globală care să ofere acces deschis într-o lume în care multe lucruri nu sunt transparente. Comunitatea a apreciat asta și a susținut efortul, lucru văzut și în cele două campanii de crowdfunding pe care le-am susținut, ambele încheiate cu succes.
Challenge-urile au fost multe, odată pe partea tehnică, de la cercetare până la implementare, au fost lucruri care nu au funcționat sau nu au funcționat bine și care au trebuit să fie reparate, au fost provocări pe partea de producție, negocieri cu furnizorii, verificarea calității, apoi toate problemele ce țin de funcționarea unei firme care face vânzări la extern și import de componente. Apoi partea cu mentenanța, acel “we stand by our products” care nu e suficient asumat în lume dar mai ales la noi. Primele produse au fost atât de bune, că funcționează și acum la 4 ani de la punerea în funcțiune. Dacă ar fi fost probleme de calitate, nu sunt sigur că aș fi fost în poziția de a va da acest interviu, sigur nu pe acest subiect.
Din fericire și satisfacțiile au fost pe măsură. În anii de început am fost finalist în competita Hackaday Prize unde am avut o șansă din zece de a castiga premiul cel mare: o călătorie în spațiul cosmic. Asta mi-a dat o deschidere internațională extraordinară. Iar anul trecut, un alt premiu mi-a fost înmânat de Dl.Lt.Gen.Dumitru Prunariu parcă făcând să conveargă cele două momente că o motivație pentru lucruri și mai mărețe.
Care e viziunea ta asupra mediului de business din România și din străinatăte?
În România văd o dezvoltare efervescentă a mediului de business cu un interes tot mai accentuat pe zona de startupuri și inovare, ceea ce e excelent. Ce s-ar putea îmbunătăți ar fi creșterea nivelul de risc asumat prin investiții și suport către afacerile promițătoare. Fără un risc asumat ne limităm la direcții sigure, dar irelevante din punct de vedere al inovării și a competitivității. Acest risc e mult mai bine gestionat în Statele Unite așa că ne putem uita acolo pentru exemple, doar să ne țină buzunarul. Dimensiunea locală e de asemenea mult prea mică.
Cu uRADMonitor am început adresându-mă segmentului B2C, lucru care nu ar fi fost posibil în România. Dar pe partea de B2B am găsit parteneri cu care colaborez și acum . Acum că proiectul a crescut, reușesc să mă întorc spre piața locală, pentru că vreau să am și aici un impact asupra conștientizării probelemelor de poluare în rândul populației, și să ajut cât pot să scad rata de mortalitate ridicată datorită expunerii la aer poluat.
Din experiența acumulată, ce sfaturi ai avea pentru tinerii antreprenori români?
Nu știu dacă există sfaturi de dat, pentru că fiecare caz e unic și nu se aplică o teorie generală. Dar cred că e important de înțeles că antreprenoriatul nu înseamnă joacă la loto, ci înseamnă muncă. Din păcate felul în care unii oameni au făcut averi în România (afaceri cu statul, legi cu dedicație sau multa bisniță ) a funcționat ca exemplu extrem de toxic pentru o întreagă generație. Este muncă, perseveranță , inteligență, rezolvarea de probleme, ajutarea celor din jur, care funcționează ca și ingrediente în ceea ce trebuie să însemne antreprenoriatul. Succesul nu vine dintr-o semnătură cu titlu de director și nici dintr-o abordare oportunistă cu câștig pe termen scurt, ci din recunoașterea societății care se întoarce către antreprenorul care merită susținere. Și de aici o mulțime de concluzii: nu faceți aplicații care nu le va folosi nimeni niciodată, nu clonati platforme pentru că va luptați într-o piață dura dictată de concurență, nu umblați după cai verzi pe pereți ci identificați ce se poate îmbunătăți la procese reale. Nevoile oamenilor sunt în general simple dar vizează utilitatea practică, și succesul vine dintr-o rezolvare cât mai eficientă a unui număr cât mai mare de astfel de nevoi.
