În Raportul Comisiei Europene privind România, dat publicității miercuri, se arată că progresul României cu privire la aspectele menționate în raportul de țară din 2018 este unul limitat.
Printre principalele concluzii ale acestui raport avem:
- Sistemul educațional este subfinanțat și capacitățile administrative de modernizare ale acestuia necesită consolidare;
- Accesul la o educație de calitate este inegal și dobândirea de competențe de bază și digitale este limitat;
- Rata investițiilor în educație rămâne una dintre cele mai scăzute din UE (3,7% din PIB față de media UE 4,7% PIB ). Acest decalaj este deosebit de relevant la nivelul ciclului preșcolar și primar , acestea fiind esențiale în prevenirea părăsirii timpurii a școlii și în asigurarea egalității de șanse;
- Modernizarea rețelei școlare și optimizarea acesteia pentru a aborda tendințele demografice este deficitară. Numărul de copii din învățământul preuniversitar a scăzut cu 14% între 2007 și 2017 (cu excepția copiilor din grădinițe). Datele recente arată că 10% din școli sunt supraaglomerate, în timp ce 58% au capacități excedentare , 38% dintre școlile din mediul rural au toalete exterioare, fără apă curentă și canalizare, față de 7% în mediul urban;
- Aproape 40% dintre adolescenți nu dispun de competențe de bază în lectură, matematică sau știință. Numai 52% dintre tineri, persoane cu vârste cuprinse între 16-19 ani au abilități digitale de bază sau de bază. În 2016, România a investit echivalentul a 0,7% din PIB în învățământul preșcolar și primar comparativ cu media UE de 1,5%;
- Participarea preșcolară este deosebit de scăzută în mediul rural și printre romi . În România, numai 15,7% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani sunt înscriși la creșă, faţă de media din Uniunea Europeană care este de 34%, inclusiv din cauza lipsei de creșe;
- Capacitatea profesorilor de a aplica o educație bazată pe nevoile elevelui nu este suficient dezvoltată. Formarea iniţială a cadrelor didactice este insuficient concentrată pe provocările din clasă și pe susținerea copiiilor cu dificultăți de învățare sau a copiiilor cu risc de abandon școlar;
- Sistemul educațional nu reușește să compenseze dezavantajele socio-economice, perpetuând în același timp inegalități între elevii care provin din familii cu venituri ridicate și cei care provin din medii sărace;
- Învățământul superior nu este suficient aliniat cu cerințele pieței și a forței de muncă. Numărul de absolvenți în știință, tehnologie, inginerie și matematică este scăzut. Angajatorii raportează că absolvenții care intră pe piața forței de muncă au prea multe abilități teoretice și și prea puține abilități practice și de soft skills printre care rezolvarea problemelor, lucrul în echipă și comunicare.
