Prima ediţie în limba română a acestui roman a apărut la Editura ART, în anul 2007, cu o copertă cu un tablou al lui Horia Bernea (unul dintre celebrii lui „Prapori”). Anul trecut, Editura Vremea a reluat traducerea în seria ei de autor Vintilă Horia. Romanul este unul dintre cele mai originale ale scriitorului român exilat în Franţa, se desfăşoară în trei planuri spaţio-temporale, cu aceiaşi doi protagonişti, Blanca şi Manuel, susţinuţi în drumul lor iniţiatic de câteva elemente simbol – focul, moara, calul, scara ş.a. Romanul este unul dintre cele şase scrise de Vintilă Horia în limba franceză. Discursul narativ e construit în jurul simbolurilor amintite. În toate cele trei epoci în care se desfăşoară acţiunea, personajele poartă aceleaşi nume, şi ele simbolice: Blanca (lumina zilei), Manuel (Dumnezeu e cu noi). Vintilă Horia propune iubirea ca unic vehicul spre nemurire. S-a spus, de altfel că este un roman despre izbăvirea prin iubire.
„Romanul nu se lasă povestit – susţine traducătoarea în prefaţa ei -, cel puţin, nu în acepţiunea tradiţională, întrucât Vintilă Horia nu scrie o poveste (de iubire, de război, …), nici nu descrie (peisaje, stări sufleteşti,…), în niciuna din manierele uzuale; el apără fără încetare ideea de Supravieţuire prin Iubire, care permite atingerea Cunoaşterii şi o face într-un ritm narativ propriu, halucinant uneori, părând destinat «iniţiaţilor». (…) «O femeie pentru Apocalips» este un fel de chintesenţă a fidelităţii, a iubirii, a salvării prin credinţă”.
Epocile istorice distincte – Reconquista şi războiul civil din secolul XX – apoi „sfârşitul lumii”, care implică un nou început. Blanca şi Manuel se întâlnesc într-o situaţie limită, în vremea luptelor cu maurii, apoi în timpul războiului civil din veacul trecut, şi se îndrăgostesc unul de celălalt. Personajele se plimbă prin istorie şi prin literatură ca printr-o galerie în care apare personaje ce le susţin trecerea – de pildă Alonso Quijano (numele real al lui Don Quijote de la Mancha).
Un roman în mod evident cu cheie. Scris cu o tehnică aparte – uneori aproape pe aceeaşi pagină vorbesc când bărbatul, când femeia, completându-se. Dar şi un roman cu o muzicalitate care fascinează, meritul esenţial al traducerii fiind acela că a păstrat muzicalitatea.
Vintilă Horia – „O femeie pentru Apocalips”. Traducere din limba franceză şi prefaţă de Mihaela Pasat. Editura Vremea, seria de autor Vintilă Horia. 187 pag.
Sursa: mediafax.ro
