Cine este Alin Chiriac?
Sunt un antreprenor cu experiență de 16 ani în marketing și comunicare care folosește resursele și cunoștințele acumulate pentru a aduce educația mai aproape de tehnologie. Așa, ca o propoziție pe scurt. Și fac asta alături de oameni minunați, ce își propun să transforme România prin programe de educație IT, alfabetizare și transformare digitală.
Ai un business de peste 16 ani, Strategad și ești foarte activ în zona de educație tech. Ai fondat în acest sens mai multe ONG-uri, Code School Clubs, Kids în Tech și Adfaber. De ce ai simțit nevoia creării unor astfel de organizați în România?
Mai întâi o clarificare: fac business de 16 ani, am fost acționar în Strategad până în 2017, în același timp am cofondat Devicehub – startup Internet of Things și un alt startup de în Statele Unite, care din păcate nu a obținut fonduri și nu a rezistat. Din 2013 am creat Adfaber, ONG-ul ce promovează educația IT și tehnologia ca oportunitate de transformare în bine a societățîi.
Sub umbrela Adfaber derulăm mai multe proiecte/ programe precum Kids în Tech, Hour of Code, Technovation și Code School Clubs, cel din urmă s-a și trasformat într-un proiect de antreprenoriat social ce s-a extins deja în 10 orașe din țară.
Încă din timpul crizei din 2009 simțeam că e o mare oportunitate partea de tehnologie și educație tech. În timp ce la noi , Ministerul Educației se restartează odată la câteva luni sau cel mult un an, vedeam guvernele țărilor din jur, cum creau o strategie pentru viitorul locuitorilor lor, creau programe naționale pentru promovarea educației IT, pentru încurajarea femeilor în acest domeniu.
Așa că mi-am propus să fiu eu cel care se implică în promovarea educației tech și a tehnologiei în România, în domenii precum educație și sanătate, pentru că aici tehnologia poate avea un impact pozitiv real.
Fac asta nu doar pentru că văd oportunitățile pe care le ratează statul român ci pentru că elevii români au o oportunitate uriașă și o fereastă determinată de timp în care pot profita de aceasta.
Tehnologia / domeniul IT este unul dintre puținele domenii foarte bine plătite, unde poți deveni specialist înainte să termini liceul. Poți lucra de oriunde pentru oricine și nu vorbim doar despre învățarea unui limbaj de programare.
Cred că dacă îi oferi șansa unui elev să învețe programare, rezolvi mai multe probleme deodată. Îi dai lui șansa să își schimbe viața, statul încasează în medie 35000 euro / an doar din taxe salariați. Nu mai vorbim de consum și mai ales de valoarea uriașă generată de companiile care îi angajează.
Îmi e greu să înțeleg de ce din partea guvernului nu există o implicare într-o chestiune atât de evidentă, când vezi că e un domeniu care îți ține specialiștii în țară, care atrage cele mai mari nume ale industriei IT la tine în țară și care generează creștere în fiecare an.
Ultimul ONG înființat este Adfaber. Cu ce este el diferit față de celelalte ONG-uri pe domeniul educației?
Cred că noi suntem mai practici și ne-am construit diferit. Background-ul echipei e mai apropiat de o agenție decât de cel al unui ONG. De la început am plecat la drum cu dorința de a crea proiecte mari, naționale care să miște acul schimbării. Să aibă un impact pe grupuri mari și să completeze sau să transforme acolo unde se poate, sistemul clasic de educație.
În același timp Adfaber, pe lângă susținerea partenerilor strategici, a dezvoltat un proiect de antreprenoriat social sub forma unui club privat de tehnologie, proiectul Code School Clubs. Cred că modul în care ne-am construit asigură sustenabilitatea noastră și a proiectelor noastre pe termen lung.
Sunteți prezenți în 48 de orașe, aveți 295 de voluntari activi și 5000 de elevi învață programare prin intremediul vostru. Ce planuri aveți în continuare?
Ne dorim să atragem mai multe companii ca parteneri în efortul nostru de a educa și a ajunge la mai mulți elevi, de a crea resurse pentru profesori care să îi ajute în procesul de predare.
Mediul privat este principalul beneficiar al oamenilor bine educați și are doar de câștigat dacă viitorii lor angajați au acces la resurse educaționale conectate la nevoile pieței, dacă sunt pregătiți pentru provocările secolului 21.
Este pentru prima dată când companiile, care acum se plâng de lipsa forței de muncă din România, pot să contribuie și chiar să se implice direct în pregătirea viitorilor specialiști ai României, viitorilor lor angajați.
România are un potențial enorm în zona IT, însă la nivel de educație, rezultatele PISA arată că suntem pe ultimul loc în Europa. Care e viziunea ta asupra mediului educațional și cum vezi dezvoltarea viitorilor antreprenori ai României având aceste date?
Cred că sunt persoane mult mai în măsură decât mine care pot da un răspuns pertinent. Educația viitorului înseamnă în primul rând conectarea la realitate, la modul în care consumăm astăzi informație.
Într-o lume în care toată atenția e captată continuu de social media, jocuri, reclame, în care ești obișnuit să obții totul acum, educația trebuie transformată pentru a putea capta atenția elevilor.
Cum faci dacă într-o clasă de 30 de elevi, una ideală în care aceștia sunt atenți și interesați de ce se predă, 5 dintre ei au întrebări. Cât poți să explici celor 5 care au întrebări și cât poți mai apoi să predai în cele 50 de minute?
Profesorii care au acces la resurse și platfome interactive, pot folosi timpul de la școală nu pentru a preda ci pentru a motiva, pentru a facilita accesul la educație și pentru a clarifica noțiunile neclare. Un video cu un profesor care predă poți să îl derulezi de câte ori vrei tu pentru a înțelege, dar nu poți face asta și cu lecția de la clasă.
Școala așa cum este construită acum, nu îi pregătește pe elevii români pentru viitor. În situații reale de viață, elevilor români le lipsesc abilități simple, de bază în rezolvarea problemelor. Le lipsește încrederea, curajul de a încerca, de a greși. Le lipsește capacitatea de a planifica ceva pe termen lung și de a urmări un plan, respectând un deadline. Lipsește educația financiară și un aspect pe care mulți nu îl iau în serios suficient de mult: le lipsește empatia. Multe dintre aceste găuri sunt acoperite mai târziu de un mediu privat care însă nu beneficiază apoi pe măsura efortului și investiției făcute.
Sigur că zilnic întâlnim excepții și vedem școli, profesori și elevi parcă din altă lume, care sfidează mediul și condițiile pe care le au; care merită mai mult de la noi, de la comunitatea din care fac parte, de la țara în care trăiesc. Din păcate însă situația generală e alta.
Din experiența acumulată, ce sfaturi ai avea pentru tinerii noștri adolescenți, viitori participanți ai pieței de muncă?
Chiar nu cred că tinerii care găsesc din întâmplare acest articol ar implementa un sfat primit aici. Cred însă că fiecare dintre noi, adulții, părinții, profesorii, antreprenorii preocupați de viitor putem fi schimbarea pe care copiii din jurul nostru o văd. Fiecare dintre noi putem încuraja, mobiliza tinerii să încerce, să acceseze încă din liceu un internship într-o companie, să se implice în activități civice, să participe în proiecte care îi scot din zona de confort, să consume tehnologie dar să și creeze, să facă lucrurile cu un scop sau sens.
