Am încercat să documentez video drumul cu mașina de la București la Bruxelles, la Parlamentul European. După șapte săptămâni de telemuncă în autoizolare, a trebuit să plec la Parlament pentru pregătirea unor decizii importante pe bugetul european și planul european de redresare după criza COVID-19.
Pentru mine, dincolo de experiența de traversare a granițelor pe „culoarul verde“, a fost și o ocazie să adun detalii semnificative și argumente solide în discuțiile cu Comisia Europeană și cu ceilalți colegi parlamentari despre ce funcționează și ce nu din lucrurile pe care, în ultimele săptămâni, le-am decis împreună la nivel de politici publice pentru cetățeni.
Într-o singură noapte, am trecut prin trei puncte de frontieră și tot atâtea controale, de intensitate descrescătoare.
Magazinele din parcări vând doar apă, ceva băuturi răcoritoare și snacksuri. Ici și colo mai găsești ceva sandvișuri.
Sentimentul general este că am traversat o Europă pe care parcă timpul a înghețat-o. O Europă paralizată de un virus. O autostradă pustie, o călătorie cu un sentiment ciudat. Și mă întreb: oare cum o să arate lumea care s-o afla la capătul ei, peste câteva luni de călătorie prin lumea acestui virus?
Nu doar drumul prin Europa, dar și drumul Europei e o aventură în perioada asta.
Jurnalismul e o meserie grea. De Ziua Mondială a Libertății Presei, le spun tuturor ziariștilor că, după această încercare de jurnalism cetățenesc pe am făcut-o în onoarea lor, îi prețuiesc și mai tare. Am încercat să documentez video drumul cu mașina de la București la Bruxelles, la Parlamentul European. După șapte săptămâni de telemuncă în autoizolare, a trebuit să plec la Parlament pentru pregătirea unor decizii importante pe bugetul european și planul european de redresare după criza COVID-19. E important să fiu disponibil la Bruxelles, la fel ca ceilalți lideri de grupuri europene, pentru pregătirea următoarei plenare și pentru câteva decizii importante care au mare însemnătate și pentru România în această criză. Evident, am plecat cu toate documentele justificative la mine și înarmat cu multă răbdare.Să traversezi Europa în plină pandemie este o aventură inedită și mi-a fost foarte greu să surprind toate trăirile cu care m-am confruntat.Pentru mine, dincolo de experiența de traversare a granițelor pe „culoarul verde“, a fost și o ocazie să adun detalii semnificative și argumente solide în discuțiile cu Comisia Europeană și cu ceilalți colegi parlamentari despre ce funcționează și ce nu din lucrurile pe care, în ultimele săptămâni, le-am decis împreună la nivel de politici publice pentru cetățeni.Într-o singură noapte, am trecut prin trei puncte de frontieră și tot atâtea controale, de intensitate descrescătoare. Magazinele din parcări vând doar apă, ceva băuturi răcoritoare și snacksuri. Ici și colo mai găsești ceva sandvișuri.Purtarea măștii e obligatorie pentru a intra în benzinăriile din Germania. În Austria nu am văzut stații de benzină deschise noaptea, în afară de cele cu sistem de plată automată, cu cardul.Cu rare excepții, până în Germania, mai bine de două treimi din autoturismele și microbuzele pe care le-am văzut pe autostradă aveau numere de înmatriculare românești.Sentimentul general este că am traversat o Europă pe care parcă timpul a înghețat-o. O Europă paralizată de un virus. O autostradă pustie, o călătorie cu un sentiment ciudat. Și mă întreb: oare cum o să arate lumea care s-o afla la capătul ei, peste câteva luni de călătorie prin lumea acestui virus?Nu doar drumul prin Europa, dar și drumul Europei e o aventură în perioada asta.
