Cine este Paul Costea?
Știți cum se spune că se numesc oamenii cu idei… Ei bine, eu prefer să îi numesc idealiști și sper că mă număr printre ei. Acesta este și motivul pentru care am pornit în aventura Masterisk, din convingerea că ceea ce avem de oferit va contribui semnificativ la îmbunătățirea felului în care se va desfășura business-ul de mâine.
Ai o experiență de peste 20 de ani în vânzări și consultanță. Ce te-a determinat să lași lumea corporatistă și să îți începi propriul business?
Experiența mea de muncă se apropie de 25 de ani, iar parte din această experiență am acumulat-o și în propriul business de aproape 20. În 2001 am înființat o companie de consultanță de business, management și IT pe care o am și acum. Din păcate micul antreprenor român nu este la fel de favorizat în mediul de business precum marile corporații, astfel încât, în toată această perioadă, am fost nevoit din când în când să mă adăpostesc, lucrând pentru corporații.
Ce este Masterisk? Ce aduceți nou în zona companiilor de IT?
Masterisk este un start-up înființat în Marea Britanie cu ambiția de a dezvolta și furniza prima soluție software de cuantificare a expunerii la risc pentru domeniul serviciilor financiare și nu numai. Știu că mesajul poate suna ambițios, însă avem suficiente argumente pentru a-l susține.
În primul rând, problema pe care o adresăm este globală, extrem de stringentă, însă foarte dificil de acceptat de către piață. Este vorba de invizibilitatea riscului în business, mai ales în zona serviciilor financiare. În accepțiunea actuală, deja larg răspândită, se consideră că riscul ca atare este invizibil și numai consecințele acestuia sunt vizibile.
Ei bine, asta practic înseamnă că riscul nu ar putea fi gestionat, poate nici măcar identificat, cuantificat și monitorizat pe măsură ce se acumulează, ci numai în momentul în care produce consecințe. Din această perspectivă abordările și practicile denumite în prezent ”managementul riscului” ar trebui să fie în mod realist redenumite ”managementul pierderilor”.
Noi susținem că dimpotrivă, riscul poate fi identificat, cuantificat și monitorizat în mod proactiv, pe măsură ce se acumulează, aproape în timp real. Facem acest lucru posibil cu ajutorul RiskBox, un motor de calcul ce implementează o metodă special concepută pentru acest scop, numită ”Risk Accounting” (Contabilizarea Riscurilor).
Această metodă își are originile în JP Morgan, unde a fost dezvoltată și folosită înainte de preluarea băncii de către Chase Manhattan (fuziune din care a rezultat actuala JP Morgan – Chase). Autorul metodei – Peter Hughes, în prezent afiliat mediului academic britanic – a dezvoltat și îmbunătățit metoda în mediul universitar în ultimii 10 ani, făcând-o aplicabilă oricăror riscuri relevante în domeniul bancar.
Pe scurt, RiskBox permite calculul rapid a 3 elemente principale aferente fiecarei tranzacții bancare:
- Riscul Inițial (Inherent Risk) – nivelul total de risc al unui produs bancar, în momentul acceptării unei tranzacții prin care acesta a fost vândut unui client.
- Indicele de Atenuare a Riscului (Risk Mitigation Index) – un indice care reprezintă nivelul de eficacitate a bunelor practici, implementate la nivel de activitate în cadrul proceselor tranzacționale din organizație.
- Riscul Rezidual (Residual Risk) – nivelul de expunere la risc rămas neacoperit prin bunele practici mentionate mai sus. Conform metodei, dimensiunea Riscul Rezidual reprezintă dimensiunea unei pierderi probabile ce ar putea interveni în viitor, prin materializarea riscului acumulat sub forma unui eveniment de risc.
Metoda introduce pentru prima data o posibilitate de cuantificare a volumului de expunere la risc acumulat de organizație exprimandu-l în ”Unitați de Risc” (Risk Units – RUs). Acest nivel de abstractizare permite transformarea acumularilor de expuneri la risc într-o dimensiune de business finită, corelabilă direct cu raportările financiare, devenind astfel ușor de înțeles și de adresat pentru factorii de decizie, într-un mod structurat și posibil de prioritizat.
Ce challenge-uri ai avut în crearea acestui produs?
În cazul nostru provocările nu vin din crearea produsului în sine – acesta este relativ simplu atâta vreme cât principiile de bază ale metodei pe care o implementează au fost înțelese cum trebuie de la început. Provocările pe care le întâmpinăm vin din zona pieței unde este foarte dificil să găsim diponibilitatea de a testa soluția pe care o oferim. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive:
- În primul rând conformarea deplină cu cerințele de reglementare este frecvent considerată ca fiind suficientă pentru a adresa cu succes problema riscurilor.
- Aproape nici o instituție financiară nu este pe deplin conformă însă se presupune că este în curs de a deveni conformă. Chiar dacă acest parcurs este îndelung, anevoios iar în final rezultatele vor lăsa de dorit, băncile continuă să persevereze pe această direcție, angajând resurse enorme, în speranța că atingerea nivelului de conformitate cerut de autoritățile de reglementare, va echivala cu reducerea semnificativă a expunerilor la risc. Putem susține fără nici o reținere că nu va fi așa. Chiar ultimul raport de Analiză și Evaluare al Băncii Centrale Europene (SREP) arată deteriorări îngrijorătoare în ceea ce privește managementul riscului operațional și guvernanța internă. Un articol interesant despre asta poate fi găsit pe Risk.net.
- În al doilea rând, băncile nu sunt pregătite să accepte că există modalități de identificare, cuantificare și monitorizare directă a acumulărilor de expunere la risc, preferând să folosească abordări deja învechite și care s-au dovedit total ineficiente, numai pentru faptul că s-a investit enorm în implementarea lor.
- Nu în ultimul rând, băncile au resursele în intregime blocate în eforturile de conformitate, astfel încât nu mai au lățime de bandă suficientă pentru a înțelege și testa noi soluții precum a noastră.
Propunerea pe care o facem băncilor este de a accepta desfășurarea unui proiect de tip ”Proof of Concept” (PoC) în care să demonstrăm atât capabilitățile soluției noastre cât și aplicabilitatea în domeniu a metodei ”Risk Accounting”. Din perspectiva noastră, instituția care va face prima acest pas, se va bucura de un avantaj competitiv net față de întreaga piață, lucru practic imposibil în acest moment prin mijloacele pe care băncile le au la dispoziție.
Sunteți de aproape 1 an pe piață. Care este situația actuală a proiectului și ce planuri aveți pentru viitor?
În acest moment soluția noastră este în stadiul de prototip, disponibilă pentru proiecte de tip PoC de complexitate scăzută. Pentru moment suntem interesați în validarea soluției în cadrul industriei, astfel încât să începem să trezim interesul atât potențialilor clienți cât și investitori.
Suntem deja în discuții cu investitori interesați însă decizia de investiție depinde foarte mult de validarea pieței.
Nu ne blocăm însă aici. Avem discuții de parteneriat cu mari companii de consultanță și de tehnologie care pot beneficia de pe urma adăugării capabilităților noastre la portofoliul lor de servicii sau funcționalități. Metoda de contabilizare a riscului are un potențial enorm, încă neconștientizat de piață, de a genera o întreagă gamă de servicii, produse și chiar profesii noi, inovative. Ca în orice situație de început, posibilitatea realizării unor marje semnificative va fi de asemenea o noutate binevenită.
Putem veni în sprijinul oricărei companii interesate în parteneriat (fie pe tehnologie, fie pe servicii) cu specialiști certificați în implementarea metodei ”Risk Accounting”.
Care e viziunea ta asupra mediului de business din România?
Cu părere de rău o spun, mediul de afaceri din România este din păcate foarte limitat pentru antreprenorii locali, lipsiți de conexiunile politice sau de capitalul necesar pentru a reuși.
Este foarte trist să constatăm că, deși ne lăudam cu o industrie IT înfloritoare, aceasta se bazează în mare parte de furnizarea de servicii cu valoare adăugată minimă (ex. servicii de suport și dezvoltare pentru soluții existente, implementate deja la clienți, de cele mai multe ori din afara țării).
Soluțiile cu valoare adăugată mare trebuie descoperite de capitalul străin, urmând să devină corporații globale a căror valoare adăugată va rămâne undeva afară, la sursa capitalului, nu în țară.
Acest lucru se întâmplă deoarece viziunea politică lasă enorm de dorit, fiind orientată aproape exclusiv spre ocuparea cu orice preț a forței de muncă din domeniul IT, în vederea colectării de taxe. Aceasta este o viziune pe termen scurt care, dacă nu evoluează spre încurajarea creerii de soluții cu valoare adăugată mare, care să rămână în țară, va sfârși în momentul în care costurile cu forța de muncă specializată vor fi prea mari pentru corporațiile străine, în comparație cu alte piețe.
Din experiența acumulată, ce sfaturi ai avea pentru tinerii antreprenori români?
Cred că cel mai important sfat este să nu renunțe niciodată a încerca.
Al doilea cel mai important sfat este de a privi cat mai realist lucrurile, de a încerca să se raporteze permanent la feedback-ul primit din piață pentru a-și ajusta produsul sau soluția precum și comunicarea.
Nu în ultimul rând, le-aș spune să caute dincolo de poveștile de succes care ni se prezintă precum legendele din copilărie – multe dintre ele nu sunt chiar ce par a fi. Aceasta le va fi de folos în ajustarea nivelului de realism.
